Hard to say goodbye..

Dupa o perioada infernala in care scrisul si invatatul au fost principalele ocupatii, iata ca a sosit si momentul mult asteptat. BANCHETUL !
Inainte cu cateva saptamani, luni chiar, toti asteptam cu nerabdare banchetul, dar in cele din urma ne-am dat seama ca nu e un eveniment atat de "fericit". De ce ? Ei bine, ajunsi "la fata locului" cu totii ne-am dat seama ca vrem sa dam timpul inapoi si sa retraim momentele frumoase din anii de scoala ce au trecut. Ne-am dat seama ca dorul ne va da batai de cap mai ales acum, cand ne-am atasat si mai mult unii de altii si cel mai important, ne-am dat seama ca in ciuda tuturor certurilor si tampeniilor pe am facut, suntem si vom ramane o familie. Eu unul am fost foarte, dar foarte emotionat cand, imbracat la 4 ace, mi-am vazut colegii ,imbracati si ei la randul lor la fel, asteptand petrecerea de "adio". Ce pot spune.. m-am simtit foarte bine, m-am distrat si am profitat la maxim de acest eveniment, dar dimineata.. Dimineata parca nu se intamplase nimic.. parca abia incepea un nou an scolar. Este un seniment foarte aiurea, mai ales atunci cand iti dai seama de ce s-a intamplat seara precedenta si realizezi ca s-au terminat unii dintre cei mai frumosi ani din viata. poate chiar cei mai frumosi.
Zilele astea am inceput sa depanam amintri la scoala, atat intre noi, colegii, cat si cu profesorii, sa facem poze; Astazi am luat si autografe de la colegii de scoala si vreau sa spun ca mi-am umplut un tricou alb si maine vreau sa mai aduc unul :)) Acum urmeaza anii de liceu, colegi noi, orizonturi noi, petreceri, invatat pe branci, etc. Nu pot spune ca nu sunt nerabdator sa imi vad numele pe listele de la liceu si sa imi cunosc noii colegi dar.. dupa intamplarea cu banchetul, o sa imi fie foarte greu sa ma despart de 8E..
Nu stiu daca ati inteles ceva din aceasta postare, dar simteam nevoia sa imi pun sentimentele pe pagina..

Scrisoare catre liceeni si nu numai..

Astazi in timp ce cotrobaiam intr-un playlist cu vama veche, am gasit asta. Pe mine pur si simplu m-a marcat piesa si nu doar pe moment. "Vorba multe, ce-i drept, dar Chirila are dreptate". Va invit sa ascultati bijuterie de discurs. Sper ca, la fel cum m-a motivat si pe mine, o va face si cu voi.

Island of love

Este o zi frumoasa de toamna, iar noi profitam din plin de acest lucru plimbandu-ne prin parcul mereu tanar. Ne asezam trupurile pe pamantul rece si ne gasim locul sub coroana unui stejar.Privim parca hipnotizati spre cer, fara sa ne pese de norul imens ce sa apropie Ma cufund intr-un ocean de euforie si fericire, nu stiu sa inot, dar cu tine nu-mi e frica de ape adanci.. Ma iei de mana si brusc, un val prietenos care pare a sti ce cautam, ne poarta pe bratele lui pana la o insula micuta ce are sa ne gazduiasca pentru ceva vreme. Poate chiar pentru totdeauna..asadar, iata-ne singuri, naufragiind pe o insula pustie, aflata in necunoscut, probabil la mare departare de aglomeratia si agitatia infernala a oraselor. Inimile noastre comploteaza si nici nu se gandesc sa aprobe gravitatea problemei. Suntem doar noi doi si asta ne e de ajuns. Ridicand privirile din nisipul plajei, mintile noastre o i-au razna imediat ce zarim cadrul feeric ce ne inconjoara. Razele puternice ale soarelui ne imbata trupurile, iar marea ne face o invitatie la dans pe care nu o puteam refuza.
Epuizati fiind, ne asezam din nou pe nisipul fierbinte si zambim intr-una fara sa stim de ce. Defapt, cred ca stim de ce..
Te iau in brate, te strang si simt sincronul batailor inimilor noastre. Privim impreuna spre orizont si.. Ce sa intampla ?
Picaturi de ploaie ne acopera fata. In cele din urma a ajuns si norul despre care vorbeam.. Dar iata si apusul. Cred ca pentru noi e abia rasaritul..
melodia postarii: Vama veche- undeva in vama

Nu e ciudat ?

Ai fost vreodata gelos pe cei ce sunt gelosi pe tine ? Suna cam ciudat, nu ? Hai sa ma fac mai inteles.

Te-ai enervat vreodata pe cei ce vor sa aibe ce ai si tu ? Ei bine, eu da. Chiar am trecut prin asta de cateva ori si pot spune ca da, intradevar, este un sentiment destul de ciudat caruia nu prea ii dau de cap. Am stat ceva timp pe ganduri si am reusit sa rezum totul in cateva randuri.

Ce e al tau, e al tau, iar daca cei din jurul tau tanjesc dupa ce ai, fi mandru ! Pentru ca.. iti repet. E AL TAU, dar.. ai grija ! Fi pregatit pentru o eventuala concurenta.

Viata- film de Oscar

In ultimele zile m-am tot gandit la un alt scenariu ,dar am realizat ca singurul lucru care imi circula prin cap este praful...De ce ? Ei bine mi-am dat seama ca in momentul de fata "traiesc" dupa niste vechi scenarii. Practic joc in filmul vietii mele. Si am cel mai frumos rol. Nu trebuie sa uit si restul personajelor principale ( nu le pot numi secundare ) care reusesc sa transforme acest film intr-unul de Oscar. De linia melodica pot spune ca se ocupa destinul.. In fiecare zi dau peste piese care reflecta starea pe care o am in acel moment, lucru care ma ajuta la interpretarea rolului "tanarului fericit". Luminile ? Sunt peste tot..Profesionalism ? Nu se poate vorbi despre asa ceva. Duble ? Nici atat. Fiecare "scena" trebuie traita intens. Montajul ? Nu am nevoie de asa ceva. Dar ce film este unul fara efecte speciale ? Sentimentele si inima se ocupa de acest lucru. Cascadorul esti chiar tu. Cred ca le-am spus pe toate. Ba nu ! Cadrul ? Priveste in jurul tau..
Concluzia o constituie chiar vorbea aceea deja celebra: "Viata bate filmul"
melodia postarii: Weezer- Island In The Sun

" Pretuieste ceea ce ai "

In ultima perioada am o stare foarte buna si pot spune ca totul imi merge bine. Simt ca merg pe drumul cel bun si usor-usor perseverez in ceea ce fac si ajung din ce in ce mai departe. Pot spune ca acum am tot ce imi doresc si ca lucrul acesta ma face cel mai fericit om. Am prietenii langa mine, te am pe tine, am o familie super, muzica, dans si pe deasupra imi merge bine si la scoala. Intradevar, dureaza ceva timp pana cand obtii ceea ce iti propui, aici depinde si de tine/caracterul tau ( ambitie, optimism, putere, etc.), dar la final iti dai seama ca a meritat tot ce ai facut si in marea majoritate a cazurilor, rezultatul se ridica peste asteptari.
Desigur, ca orice crestin, sunt adept al vorbei " Dumnezeu ne-a dat, Dumnezeu ne-a luat ", dar nu vrea sa intru in alte detalii.
Okei, AICI voiam sa ajung. Acum mai trebuie doar sa invat cum sa pastrez si sa pretuiesc ceea ce am. Cred ca e cea mai grea parte, dar si cea mai frumoasa. O pasiune foarte mare a mea o constituie relatia cu cei din jur. Trag din razputeri sa ii fac sa se simta bine in prezenta mea, sa ii fac sa zambeasca, sa stiu cum sa vorbesc cu ei, despre ce sa vorbesc, cand si ce gluma sa zic. E foarte dragut atunci cand realizezi ca in jurul tau s-a creat un camp,daca ii pot spune asa, de fericire si pozitivism.
Aici se poate vorbi si despre alegerea "celor din jur" sau mai exact a prietenilor. Sunt genul caruia ii place sa descopere o persoana fara sa ceara parerea altora.Pot spune ca pana acum am ales persoane care ma mentin mai mereu pe linia de plutire.
Sa revenim la subiect.
Spuneam ca trebuie sa sti cum sa pastrezi si sa pretuiesti ceea ce ai, in special persoanele de alaturi. Pentru a putea face acest lucru, trebuie sa cunosti respectiva persoana si acest lucru il vei face pe parcursul relatiei de prietenie sau chiar de iubire, depinde de caz. Va veni un timp cand iti vei da seama, mai devreme sau mai tarziu, de cat de mult inseamna acea persoana pentru tine si ca nu te poti lipsi de ea. Vei regreta si cea mai banala cearta si vei cere scuze si in genunchi daca va fi nevoie (exagerez..). Pentru asta trebuie sa sti cum sa iti pretuiesti apropapele ( prietenii,familia, prietena/etc.)
Despre lucrurile materiale nu prea stiu ce sa spun.. Aici, chiar trebuie sa sti cum sa le pastrezi :)) plus ca mai e si faza aia..Oferi mai multa atentie unui lucru obtinut de tine decat unuia primit..
Eu sper ca ati prins ideea acestei postari si ca v-a motivat oarecum.. Ma scuati daca am deviat de la subiect, dar odata ce incep sa scriu, nu prea ma mai pot opri =). Take care !