Revelatie

M-as urî.. M-as urî pentru toate diminetile in care lumina razelor de soare s-ar rasfrange pe obrajii tai rumeniti deja, iar eu as dormi langa tine, nestiind ca sunt pazit de un inger caruia as putea sa-i contemplez frumusetea la nesfarsit..M-as urî pentru momentele in care nu te-am luat de mana doar pentru ca erai prea departe de mine. M-as urî pentru serile in care adormi cu mine in gand si nu cu mine in brate. M-as urî pentru visele in care fiinta ta ar fi doar un personaj secundar, irelevant. M-as urî pentru momentele in care nu am putut plange atunci cand tu doar ai lacrimat. M-as urî pentru tacerea apasatoare cu care te-as trata in zilele ploioase. M-as urî pentru ca respiratia nu mi s-ar taia la vederea zambetului tau si inima nu mi-ar sari din piept la rasul colorat si atat de copilaresc. M-as urî pentru ca nu ti-as putea schimba falsa aroganta intr-o inocenta de prescolar. M-as urî pentru momentele in care frigul te-ar  cuprinde si ti-as oferi haina mea in locul acelor imbratisari atat de calde. M-as urî pentru secundele in care te-as lasa stinghera doar pentru a ma bucura de cateva clipe de libertate in care as fii atat de captiv fara tine.. M-as urî pentru momentele in care nu ti-am oferit atentie atunci cand tu ofereai altcuiva. M-as urî pentru saruturile grabite ce ar fi putut fi inlocuite de cele sfiite prin care ruseam de fiecare data sa simtim reciproc implinirea acelor momente. M-as urî pentru ca nu ti-as fi spus ca te iubesc atunci cand te interesa si aveai nevoie cel mai putin. M-as urî pentru faptul ca esti atat de speciala, dar consideri ca faci parte din “toate acelea” . M-as urî pentru toate complimentele pompoase pe care ti le-as face atunci cand tu ai avea nevoie de o simpla strangere de mana. M-as urî pentru zilele in care pe langa noi trec in graba persoane fara a fi capabile sa-ti admire frumusetea. M-as urî pentru toate petalele uscate ale trandafirilor pe care ti i-am oferit fara un motiv intemeiat, doar cu o scuza. Iubirea. M-as urî pentru toata ciocolata pe care nu ti-am oferit-o doar pentru ca am vrut sa ma consolez in absenta ta.  Mi-as urî existenta pentru cautarea unui viitor cu tine si nu a prelugirii prezentului, patrunderea in etern. M-as urî.. Iti jur ca asta as face.

always remember me

Randuri..

..Te uiti accidental la ea si de fiecare data, intamplarea face sa o prinzi zambind. Ii simti palmele delicate cum se topesc in a ta mana, iar inima iti bate mai sa-ti strapunga pieptul pe care de obicei ea adoarme visand la “prelungirea prezentului”. Prezentul ei esti tu, dar orgoliul care o face atat de simpatica si speciala,poate chiar unica, ii stopeaza orice tentativa de afirmare si confesare a sentimentelor in ceea ce priveste persoana ta. Va iubiti si constientizati amandoi acest lucru. Va completati reciproc, fara ca vreunul dintre voi sa realizeze deoarece nu sunteti pe aceeasi lungime de unda, dar strazile voastre se intersecteaza in cele mai frumoase momente care de obicei, aparent sunt banale, dar care dispun de o imensa complexitate in sinea lor, complexitate pe care ajungeti sa o descoperiti odata cu trecerea vremii si cu fluxul de amintiri adus de dorul etern prezent in ale voastre inimi. Subit, notiunea timpului devine irelevanta deoarece relatia voastra a atins culmile infinitului. Trairile nu mai sunt doar impartasite ci preluate complet. Se creeaza un “schimb” de sentimente, astfel incat iti regasesti fericirea intr-a ei si invers. Adormi cu urme de buze pe toata fata si palmele deschise asteptand parca atingerea ei fina, prietenoasa si atat de afectiva, de care nu te mai poti lipsi. Cazi intr-un somn profund fara sa-ti mai pese de cele 2000 de vise pe care oricum le-ai fi uitat in dimineata urmatoare la vederea ei..

Toleranta

In urma studiului unor chestionare ce s-au aplicat mie si colegilor mei in urma cu vreo doua saptamani, am concluzionat ca majoritatea adolescentilor sunt toleranti, cu o buna cunoastere de sine si un orgoliu specific varstei. Acestia sunt capabili sa atribuie celor din jur calitati la care aspira, observandu-le cu o foarte mare usurinta defecte ce permit acestor persoane sa atace puncte sensibile ale adolescentilor, puncte precum demnitatea, intimitatea gandurilor, linistea interioara, dar si cea exterioara.
Adepti ai pacii si intelegerii, in ciuda faptului ca sunt orbiti de mandrie, superioritate si concurenta, tinerii tind a crede in egalitate, fapt oarecum paradoxal, dar extrem de apreciat in societate.
 Deci da. Majoritatea tinerilor sunt toleranti, dar fluxul acestei trasaturi este limitat persoanelor ce de obicei le ofera afectiune si ii trateaza cu urme de bun simt si respect.
Gavin DeGraw-Chariot

Nostalgie..

Cufundandu-ma in nostalgia unei seri de vineri 13 cu un ghinion orb, realizez ca sunt inconjurat de diferite persoane pe care dintr-un prost obicei am ajuns sa le numesc prieteni fara a le estima adevarata valoare si adevaratul rol in viata mea. In momentul de fata, imbatat de melancolie si sufocat de inspiratie, gasesc esenta unei vieti cu adevarat frumoase sau cel putin a unei tinereti traite din plin intr-o persoana sau.. depinde de norocul fiecaruia, intr-un grup de persoane simple in vazul lumii, dar complexe in sinea lor. Consider ca cel mai de pret castig al unei munci nu este sacul de bani castigat in urma unui proiect genial sau mai stiu eu ce,  ci sacul, ca tot am folosit cliseul asta, sacul de mistere si comori sufletesti ce apartin, persoanelor speciale ce sunt undeva, chiar si prin apropiere si asteapta sa fie vazute, sa fie descoperite, dar care din pacate sau nu, acum au alta treaba, au, citez "bagaj". Caut persoane a caror complexitate le-o pot descoperi singur, cu efortul si fortele proprii, descotorisindu-ma de ajutorul oricarui apropiat. Persoane ca acestea iti pot croi un drum, o autostrada insorita chiar, nu neaparat spre un "viitor de succes" ci spre o viata a carui rost este evident in prezenta acestor persoane.
(Nefinalizat)
Kings Of Leon-Pyro

Viata nu e "naspa"

Dorind sa amortizez plictisul si oboseala unei dimineti amare de februarie, aleg sa imi desfat imginatia  citind un roman. De dragoste chiar. Nici nu apuc sa deschid cartea, cand deodata aud un ciocanit zdravan in usa. Cobor numaidecat scarile si deschid sfiit usa. Raman cateva secunde blocat, apoi caut in zadar un subiect de conversatie. Cunosc persoana din prag, parca dintr-o mie, dar nu reusesc sa imi dau seama cine e cu adevarat.. Ma gandesc ca ar trebui sa imi chem parintii, dar trec peste acest gand, astefel incat ajung sa ma prezint acestei persoane oarecum dubioase. Surpinderea imi este mare atunci cand mi se raspunde cu o replica scurta si la obiec; "Ma bucur ca te vad ", replica din care nu reusesc sa dezleg misterul anonimatului "oaspetelui meu".  Starea de intrigare in care ma aflam ia amploare odata cu intrebarile iesite din comun ce mi se adreseaza: "Esti tanar? Iti traiesti viata asa cum ti-ai dorit din totdeauna ?" Raspund pe un ton parca mut, ca tocmai ieri am implinit 15 ani, dar viata nu prea imi surade deoarece ma simt captiv in aceasta lume monotona pe care o vad in alb-negru, lume ce ar fi trebuit sa fie "a mea".
Odata cu raspunsurile mele, a sosit si o reactie neasteptata din partea persoanei ce parea ca asteapta mai entuziasmata ca niciodata aceste cuvinte pe care tocmai le rostisem. S-a uitat fix in ochii mei, mi-a zambit, dupa care m-a apucat de mana si mi-a cerut sa o insotesc la o plimbare. In ciuda acestei intamplari ce aparent este una demna de mintea unui hot, nu refuz aceasta invitatie, ba chiar mai mult, simt cum, deja, o relatie de prietenie se leaga intre noi, relatie dupa care am tanjit parca toata viata. Ce sentiment ciudat..
Asa ca iata-ne, plimbandu-ne pe alee, vorbind despre..tot. Dupa cateva minute de discutii la care luam partea doar fizic, ma trezesc intr-o masina derapanata si foarte murdara, masina ce avea sa fie singura pata de culoare din aceasta lume in care traiesc.Sau in care am trait..
Ei bine, trezit fiind, atat fizic cat si psihic simteam ca sunt un alt baiat, intr-o alta lume, insotit de cel mai bun prieten al sau. Simteam cum toti cei ce ma inconjoara imi sunt prieteni, cum si cel mai mic si firav firicel de iarba, este cea mai frumoasa planta, cum strazile ce ieri le vedeam ca pe niste alei spre abis, azi sunt campuri interminabile de flori, cum masinile ce odata erau niste  "monstrii pe roti", acum sunt niste trasuri cu oameni de seama, unul mai fericit ca altul. In ziua aceea am strabatut lumea-n lung si-n lat, contampland peisaje parca rupte din rai. Ei bine.. viata imi zambea !
Spre sfarsitul zilei am realizat ca eram indragostit. Ma indragostisem de viata si de lume. De lumea mea. Brusc, o stare de somnolenta ma napusteste si adorm. Nu stiu cum si unde, dar adorm.. si ghici ce ? Ma trezesc acasa unde am parte de cred ca cea mai mare surpinza. Pe biroul meu se afla o masinuta de jucarie indentica cu cea a prietenului meu, fapt care imi limpezeste gandurile si intr-un final, dezleaga taina noului meu prieten. Nu am prea putut da detalii despre infatisarea lui si cu toate acestea am simtit ca il cunosc de o viata, deoarece acest cel mai bun prieten era defapt alter ego-ul meu. Era acea parte din mine care reusea de fiecare data sa evadeze din aceasta lume pe care, asa cum i-am spus si prietenului meu, o vedeam in alb negru din pricina monotoniei de care era acoperita. Era acea parte din mine care reusea sa faca din viata un lucru bun, care putea sustine sus si tare ca viata e frumoasa ! Partea cea mai buna este ca inca mai sunt indragostit si sper sa raman mereu asa.
Sunt de parere ca voi toti, cei care ma cititi sau nu, ar trebui sa va gasiti acest prieten care va ofera doze infinite de vitalitate si fericire de care probabil veti deveni dependenti, lucru care in cazul nostru, nu poate fi decat bun.

"Definiti frumosul"

Cam asa suna o cerinta dintr-un test de personalitate ce l-am sustinut chiar astazi la ora de arte plastice (putin ciudat,stiu). La cererea profesorului, am incercat sa imi transpun gandurile in 2-3 propozitii, dar spre nefericirea lui, am realizat ca nu-mi pot sintetiza ideile si mana mea incepuse sa-mi scrie romane.
Bineinteles ca in introducere mi-am spus punctul de vedere asupra perspectivei din care oamenii privesc frumosul. Fiecare concepe aceasta "calitate" daca ii pot spune asa, intr-un anume fel. Mai pe romaneste, ce e frumos pentru mine, e foarte probabil ca pentru tine sa nu fie. Dupa aceasta introducere oarecum logica, a trebuit sa ma adancesc in subiect si sa devin mai profund.
Partea rea e ca imediat dupa ce am realizat asta, am fost "salvat" de clopotel si nu am mai apucat sa scriu. Asa ca voi continua aici.
In primul rand, imi place sa cred ca la fel ca si ochii, si inima/sufletul pot fi considerate organe ale perceptiei senzoriale. De ce spun asta ? Pentru ca asa cum ochii pot soarbe frumosul exterior, inima si sufletul se hranesc cu frumosul interior. Nu credeti ca fac referire doar la persoane, deoarece la fel ca si omul, si obiectele sunt caracterizate de aceste 2 tipuri de frumos, cel interior constand in importanta si amintirile bine ascunse in panza respecectivelor lucruri. Desigur, nu vreau sa intru in lux de amanunte si sa va plictisesc cu fraze de genul " pentru mine o fata/un lucru frumos este cel care e asa si asa si etc ", asa ca doar o va voi "marturisi" ca 2 caracteristici ale frumosului privit de mine sunt simplitatea si eleganta.
Consider ca frumosul este un dar ce ne ofera bucuria de a trai si una dintre cele mai de pret comori ce apartine intregului univers, dar care are un rol foarte important pentru om. Datorita acestui fapt, omul (ce vrea sa se delecteze cu frumosul si sa traiasca cat mai..frumos) este nevoit sa invete sa pastreze dar mai ales sa pretuiasca aceasta comoara !!

Tacerea

Mi-am dat seama ca sunt unele momente in care chiar trebuie sa te abtii de la anumite vorbe. In primul rand pentru ca poate defecta relatia dintre tine si cineva apropiat tie si pentru ca te poate afecta si pe tine la moral.
Cum poate afecta pe cineva apropiat ? Ei bine, sunt unele lucruri pe care chiar nu trebuie sa le spui. Aici apare si subconstientul care in marea majoritatea intamplarilor de genul incearca sa iti stopeze aceasta tentativa de reproducere a anumitor vorbe. Mai sunt unele momente in care o vorba care obisnuia sa fie candva gluma se poate transforma in cea mai urata insulta. Trebuie sa sti cand si cum sa spui o gluma pentru a-i face pe cei din jurul tau sa se simta bine. Si crede-ma, chiar iti doresti ca ei sa se simta asa. Mai ales in prezenta ta. Nu vrei sa razi de prost la prorpia ta gluma si restul sa te priveasca "ca vaca la poarta noua ".(ce imi mai plac vorbele astea din popor)
Si acele momente in care spui ceva si apoi inchei cu replica " scuze, nu m-am putut abtine ". NU E ADEVARAT ! Te-ai putut/te poti abtine doar ca nu vrei ! Chair si un compliment venit cu drag din partea ta se poate transforma in ceva iritant pentru persoana careia i-l adresezi, pentru ca repet: nu sti cum si cand sa ii adresezi acest compliment.
Uneori tacerea e cel mai bun raspuns. Vorba aia "Daca taceai, filosof ramaneai"
Nu iti mai lasa gura sa vorbeasca " pe dinainte ". Doar gandeste-te de 2 ori inainte si alege momentul potrivit.
* Imi cer scuze pentru inceperea incorecta a propozitiilor cu conjunctia "si", dar avand in vedere ca e blogul meu, cred ca imi permit sa vreau. Le pot numi -drepturi de autor- :))