Dorind sa amortizez plictisul si oboseala unei dimineti amare de februarie, aleg sa imi desfat imginatia citind un roman. De dragoste chiar. Nici nu apuc sa deschid cartea, cand deodata aud un ciocanit zdravan in usa. Cobor numaidecat scarile si deschid sfiit usa. Raman cateva secunde blocat, apoi caut in zadar un subiect de conversatie. Cunosc persoana din prag, parca dintr-o mie, dar nu reusesc sa imi dau seama cine e cu adevarat.. Ma gandesc ca ar trebui sa imi chem parintii, dar trec peste acest gand, astefel incat ajung sa ma prezint acestei persoane oarecum dubioase. Surpinderea imi este mare atunci cand mi se raspunde cu o replica scurta si la obiec; "Ma bucur ca te vad ", replica din care nu reusesc sa dezleg misterul anonimatului "oaspetelui meu". Starea de intrigare in care ma aflam ia amploare odata cu intrebarile iesite din comun ce mi se adreseaza: "Esti tanar? Iti traiesti viata asa cum ti-ai dorit din totdeauna ?" Raspund pe un ton parca mut, ca tocmai ieri am implinit 15 ani, dar viata nu prea imi surade deoarece ma simt captiv in aceasta lume monotona pe care o vad in alb-negru, lume ce ar fi trebuit sa fie "a mea".
Odata cu raspunsurile mele, a sosit si o reactie neasteptata din partea persoanei ce parea ca asteapta mai entuziasmata ca niciodata aceste cuvinte pe care tocmai le rostisem. S-a uitat fix in ochii mei, mi-a zambit, dupa care m-a apucat de mana si mi-a cerut sa o insotesc la o plimbare. In ciuda acestei intamplari ce aparent este una demna de mintea unui hot, nu refuz aceasta invitatie, ba chiar mai mult, simt cum, deja, o relatie de prietenie se leaga intre noi, relatie dupa care am tanjit parca toata viata. Ce sentiment ciudat..
Asa ca iata-ne, plimbandu-ne pe alee, vorbind despre..tot. Dupa cateva minute de discutii la care luam partea doar fizic, ma trezesc intr-o masina derapanata si foarte murdara, masina ce avea sa fie singura pata de culoare din aceasta lume in care traiesc.Sau in care am trait..
Ei bine, trezit fiind, atat fizic cat si psihic simteam ca sunt un alt baiat, intr-o alta lume, insotit de cel mai bun prieten al sau. Simteam cum toti cei ce ma inconjoara imi sunt prieteni, cum si cel mai mic si firav firicel de iarba, este cea mai frumoasa planta, cum strazile ce ieri le vedeam ca pe niste alei spre abis, azi sunt campuri interminabile de flori, cum masinile ce odata erau niste "monstrii pe roti", acum sunt niste trasuri cu oameni de seama, unul mai fericit ca altul. In ziua aceea am strabatut lumea-n lung si-n lat, contampland peisaje parca rupte din rai. Ei bine.. viata imi zambea !
Spre sfarsitul zilei am realizat ca eram indragostit. Ma indragostisem de viata si de lume. De lumea mea. Brusc, o stare de somnolenta ma napusteste si adorm. Nu stiu cum si unde, dar adorm.. si ghici ce ? Ma trezesc acasa unde am parte de cred ca cea mai mare surpinza. Pe biroul meu se afla o masinuta de jucarie indentica cu cea a prietenului meu, fapt care imi limpezeste gandurile si intr-un final, dezleaga taina noului meu prieten. Nu am prea putut da detalii despre infatisarea lui si cu toate acestea am simtit ca il cunosc de o viata, deoarece acest cel mai bun prieten era defapt alter ego-ul meu. Era acea parte din mine care reusea de fiecare data sa evadeze din aceasta lume pe care, asa cum i-am spus si prietenului meu, o vedeam in alb negru din pricina monotoniei de care era acoperita. Era acea parte din mine care reusea sa faca din viata un lucru bun, care putea sustine sus si tare ca viata e frumoasa ! Partea cea mai buna este ca inca mai sunt indragostit si sper sa raman mereu asa.
Sunt de parere ca voi toti, cei care ma cititi sau nu, ar trebui sa va gasiti acest prieten care va ofera doze infinite de vitalitate si fericire de care probabil veti deveni dependenti, lucru care in cazul nostru, nu poate fi decat bun.
