In urma studiului unor chestionare ce s-au aplicat mie si colegilor mei in urma cu vreo doua saptamani, am concluzionat ca majoritatea adolescentilor sunt toleranti, cu o buna cunoastere de sine si un orgoliu specific varstei. Acestia sunt capabili sa atribuie celor din jur calitati la care aspira, observandu-le cu o foarte mare usurinta defecte ce permit acestor persoane sa atace puncte sensibile ale adolescentilor, puncte precum demnitatea, intimitatea gandurilor, linistea interioara, dar si cea exterioara.
Adepti ai pacii si intelegerii, in ciuda faptului ca sunt orbiti de mandrie, superioritate si concurenta, tinerii tind a crede in egalitate, fapt oarecum paradoxal, dar extrem de apreciat in societate.
Deci da. Majoritatea tinerilor sunt toleranti, dar fluxul acestei trasaturi este limitat persoanelor ce de obicei le ofera afectiune si ii trateaza cu urme de bun simt si respect.
Gavin DeGraw-Chariot
Toleranta
Nostalgie..
Cufundandu-ma in nostalgia unei seri de vineri 13 cu un ghinion orb, realizez ca sunt inconjurat de diferite persoane pe care dintr-un prost obicei am ajuns sa le numesc prieteni fara a le estima adevarata valoare si adevaratul rol in viata mea. In momentul de fata, imbatat de melancolie si sufocat de inspiratie, gasesc esenta unei vieti cu adevarat frumoase sau cel putin a unei tinereti traite din plin intr-o persoana sau.. depinde de norocul fiecaruia, intr-un grup de persoane simple in vazul lumii, dar complexe in sinea lor. Consider ca cel mai de pret castig al unei munci nu este sacul de bani castigat in urma unui proiect genial sau mai stiu eu ce, ci sacul, ca tot am folosit cliseul asta, sacul de mistere si comori sufletesti ce apartin, persoanelor speciale ce sunt undeva, chiar si prin apropiere si asteapta sa fie vazute, sa fie descoperite, dar care din pacate sau nu, acum au alta treaba, au, citez "bagaj". Caut persoane a caror complexitate le-o pot descoperi singur, cu efortul si fortele proprii, descotorisindu-ma de ajutorul oricarui apropiat. Persoane ca acestea iti pot croi un drum, o autostrada insorita chiar, nu neaparat spre un "viitor de succes" ci spre o viata a carui rost este evident in prezenta acestor persoane.
(Nefinalizat)
Kings Of Leon-Pyro
Viata nu e "naspa"
Dorind sa amortizez plictisul si oboseala unei dimineti amare de februarie, aleg sa imi desfat imginatia citind un roman. De dragoste chiar. Nici nu apuc sa deschid cartea, cand deodata aud un ciocanit zdravan in usa. Cobor numaidecat scarile si deschid sfiit usa. Raman cateva secunde blocat, apoi caut in zadar un subiect de conversatie. Cunosc persoana din prag, parca dintr-o mie, dar nu reusesc sa imi dau seama cine e cu adevarat.. Ma gandesc ca ar trebui sa imi chem parintii, dar trec peste acest gand, astefel incat ajung sa ma prezint acestei persoane oarecum dubioase. Surpinderea imi este mare atunci cand mi se raspunde cu o replica scurta si la obiec; "Ma bucur ca te vad ", replica din care nu reusesc sa dezleg misterul anonimatului "oaspetelui meu". Starea de intrigare in care ma aflam ia amploare odata cu intrebarile iesite din comun ce mi se adreseaza: "Esti tanar? Iti traiesti viata asa cum ti-ai dorit din totdeauna ?" Raspund pe un ton parca mut, ca tocmai ieri am implinit 15 ani, dar viata nu prea imi surade deoarece ma simt captiv in aceasta lume monotona pe care o vad in alb-negru, lume ce ar fi trebuit sa fie "a mea".
Odata cu raspunsurile mele, a sosit si o reactie neasteptata din partea persoanei ce parea ca asteapta mai entuziasmata ca niciodata aceste cuvinte pe care tocmai le rostisem. S-a uitat fix in ochii mei, mi-a zambit, dupa care m-a apucat de mana si mi-a cerut sa o insotesc la o plimbare. In ciuda acestei intamplari ce aparent este una demna de mintea unui hot, nu refuz aceasta invitatie, ba chiar mai mult, simt cum, deja, o relatie de prietenie se leaga intre noi, relatie dupa care am tanjit parca toata viata. Ce sentiment ciudat..
Asa ca iata-ne, plimbandu-ne pe alee, vorbind despre..tot. Dupa cateva minute de discutii la care luam partea doar fizic, ma trezesc intr-o masina derapanata si foarte murdara, masina ce avea sa fie singura pata de culoare din aceasta lume in care traiesc.Sau in care am trait..
Ei bine, trezit fiind, atat fizic cat si psihic simteam ca sunt un alt baiat, intr-o alta lume, insotit de cel mai bun prieten al sau. Simteam cum toti cei ce ma inconjoara imi sunt prieteni, cum si cel mai mic si firav firicel de iarba, este cea mai frumoasa planta, cum strazile ce ieri le vedeam ca pe niste alei spre abis, azi sunt campuri interminabile de flori, cum masinile ce odata erau niste "monstrii pe roti", acum sunt niste trasuri cu oameni de seama, unul mai fericit ca altul. In ziua aceea am strabatut lumea-n lung si-n lat, contampland peisaje parca rupte din rai. Ei bine.. viata imi zambea !
Spre sfarsitul zilei am realizat ca eram indragostit. Ma indragostisem de viata si de lume. De lumea mea. Brusc, o stare de somnolenta ma napusteste si adorm. Nu stiu cum si unde, dar adorm.. si ghici ce ? Ma trezesc acasa unde am parte de cred ca cea mai mare surpinza. Pe biroul meu se afla o masinuta de jucarie indentica cu cea a prietenului meu, fapt care imi limpezeste gandurile si intr-un final, dezleaga taina noului meu prieten. Nu am prea putut da detalii despre infatisarea lui si cu toate acestea am simtit ca il cunosc de o viata, deoarece acest cel mai bun prieten era defapt alter ego-ul meu. Era acea parte din mine care reusea de fiecare data sa evadeze din aceasta lume pe care, asa cum i-am spus si prietenului meu, o vedeam in alb negru din pricina monotoniei de care era acoperita. Era acea parte din mine care reusea sa faca din viata un lucru bun, care putea sustine sus si tare ca viata e frumoasa ! Partea cea mai buna este ca inca mai sunt indragostit si sper sa raman mereu asa.
Sunt de parere ca voi toti, cei care ma cititi sau nu, ar trebui sa va gasiti acest prieten care va ofera doze infinite de vitalitate si fericire de care probabil veti deveni dependenti, lucru care in cazul nostru, nu poate fi decat bun.
